fbpx

Andreea Lupu și drumul ei către creația in piele

Pentru Andreea Lupu, ediția a 14-a a târgului NOËL a fost prima sa participare, evenimnetul avand o selecție generoasă de designeri care lucrează în piele. Povestea ei si drumul catre creația în piele este despre căutare și transformarea unei pasiuni într-un stil de viață. După 13 ani în lumea corporatistă, Andreea simțea un gol pe care nimic din cariera ei de atunci nu îl putea umple. Momentul de cotitură a venit în mod neașteptat, odată cu descoperirea materialului care avea să-i schimbe viața: pielea.

 

‘’Build a life you don’t need a vacation from!’’

După mai bine de 13 ani de viață corporatistă, am început să simt un gol permanent în interiorul meu. Viața mea era un cumul de stres, aproape de burnout, și un sentiment de inutilitate pe plan profesional. Tot ceea ce mă împlinea cu adevărat era maternitatea. Tot maternitatea a fost *wake-up call*-ul meu. Știam că vreau să le ofer copiilor mei un exemplu mai bun decât o mamă epuizată, neîmplinită profesional, pierdută în rutina unui job pe care îl făceam cu o profundă lipsă de bucurie. Și am început să caut să umplu acest gol. M-am gândit că o activitate cu orientare artistică avea să mă ajute în această direcție, așa că am început să cochetez cu ideea de a deveni make-up artist. M-am înscris la cursuri și am investit în acest proiect. Timp de aproape doi ani m-am perfecționat și am profesat cu un oarecare succes, însă era o activitate pe care o făceam în weekend, ca o completare la jobul deja existent. Eram și mai obosită decât înainte și nici nu găsisem împlinirea aceea pe care o căutam atât de mult. Dar veneau niște bani în plus, mă deconectam de la stresul zilnic și interacționam cu tot felul de oameni, așa că am continuat să fac asta pe măsură ce aveam solicitări.

Într-o bună zi, am comandat un etui pentru pensulele de make-up la un artizan local. Făcea niște lucruri tare frumoase din piele și îmi doream acest etui personalizat. Când a fost gata, m-am dus la atelierul lui din Brașov să îl ridic. În momentul în care am pășit în încăperea micuță și m-a întâmpinat mirosul de piele… atunci m-a lovit! Nu știu cum să exprim în cuvinte sentimentul pe care l-am trăit în acel moment, dar ce pot să spun este că atunci am știut. Am plecat de acolo cu o dorință uriașă și câteva informații care au pus bazele a ceea ce avea să devină, într-un timp șocant de scurt, stilul meu de viață.

În drum spre casă, m-am oprit la tăbăcăria din orașul Ghimbav, care era la câțiva kilometri distanță de casa mea, de unde, cu ajutorul proprietarului de atunci, un domn deosebit care și-a dat seama cât de pierdută eram, am plecat cu o bucată de piele fabuloasă, un crazy horse cognac, și cu un proiect în minte. Până acasă, am dat deja câteva telefoane pentru a demara proiectul respectiv, iar în câteva săptămâni lansam *Agenda de programări pentru Make-up Artiști*, care astăzi este la a 8-a ediție. Agenda a fost un succes total neașteptat. Însă modul în care s-au legat toate lucrurile mi-a arătat că acesta era drumul meu. Am simțit atunci și în fiecare zi de atunci încoace că pielea m-a ales pe mine și că o astfel de chemare ți se întâmplă, dacă ai noroc, o singură dată în viață.

Am făcut câteva sute de agende între septembrie 2017 și ianuarie 2018. Din ianuarie, când cererea pentru agende începuse să scadă, m-am gândit să lucrez și alte produse din piele și am început să studiez. Am petrecut zeci, sute de ore pe YouTube învățând să cos, să croiesc, să vopsesc. Am avut sprijin din mai multe părți. Eram în concediu de creștere copil cu Luca (mezinul familiei), astfel că aveam suficient timp la dispoziție să mă instruiesc. Și am făcut-o zilnic. Fiecare produs pe care îl făceam și îl prezentam pe Facebook se vindea. Și uite așa, în mai puțin de un an de zile, devenisem artizan. Pe măsură ce lucram, se îmbunătățea calitatea lucrăturii și deveneam din ce în ce mai încrezătoare. Comenzile veneau constant, iar până la finalul perioadei de concediu de maternitate eu reușisem să dezvolt un mic business, care îmi aducea, pe lângă venituri considerabil mai mari decât salariul pe care îl aveam în corporație, o bucurie imensă. În sfârșit trăiam visul de a simți împlinire și de a avea o misiune. Am renunțat la job și m-am dedicat în totalitate pielăriei.

Misiunea mea era să aduc bucurie și poveste în viețile oamenilor prin lucrurile pe care le lucram cu mâinile mele. Am rămas fidelă acestei misiuni, pentru că pielea, pentru mine, nu reprezintă doar un material de calitate care își păstrează farmecul în timp, ci este modul prin care eu pot să contribui folosind acest material atât de special, oferind calitate înaintea cantității, soluții atunci când ai nevoie să exprimi un gând sau un sentiment cuiva drag alegând un cadou care să vorbească pentru tine, articole care să îți servească și să te bucure zilnic atunci când le porți. Dacă asta nu e fericire absolută, nu știu ce altceva ar putea fi. Căutările mele de exprimare a sinelui au primit răspuns prin vocea acestui meșteșug, și în fiecare zi, de 7 ani încoace, mă simt *the luckiest girl on the planet*.

Astăzi, am mii de produse lucrate, și ce pot să spun este că trăiesc cu aceeași intensitate bucuria procesului și bucuria rezultatului final. Mă hrănesc zilnic cu satisfacție și învăț din greșelile pe care le fac, perfecționându-mă cu fiecare produs lucrat. Mă hrănesc cu feedback-urile voastre pozitive și învăț din feedback-urile voastre critice. Nu e totul *roses and milk*, și nici nu ar fi sănătos să fie, pentru că altfel nu aș mai crește, însă nu aș schimba ceea ce fac cu nimic altceva. Iar gândul la satisfacția voastră merită să înfrunt orice provocare.

Filosofia mea în această călătorie este simplă: creez produse de calitate înaltă, de cele mai multe ori unicat, le încarc cu pasiune și dedicare, voi vă bucurați, eu mă bucur, we are all happy! Și nu tratez cu superficialitate această filosofie. Este motorul vieții mele profesionale.

Oare ți s-a întâmplat vreodată să fii în concediu, într-un loc divin, și să te gândești: *Doamne, ce dor mi-e de atelier*? Ei bine, eu pățesc asta mereu, oriunde aș merge. Dacă stau departe de meșteșugul meu mai multe zile, îi simt lipsa profund. Și am scris asta acum ca să înțelegi de ce am ales citatul de la începutul acestei postări.

Dacă ai citit până aici, îți mulțumesc cu profundă recunoștință și îți mai dau un mic *insight*: Nu renunța niciodată la visurile tale, îndrăznește să acționezi în direcția pasiunilor tale, iar ele te vor răsplăti uneori mai mult decât ți-ai putut imagina.

Cheers to a life full of meaning!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește fișiere cookie. Aceste fișiere sunt utilizate în conformitate cu Politica Fișierelor Cookie.

Privacy Settings saved!
Setări confidențialitate

Acest site folosește fișiere cookie. Serviciile oferite de această platformă implică utilizarea acestui tip de fișiere. Puteți selecta serviciile dorite sau deselcta elementele care nu vă sunt necesare aici.

Aceste fișiere cookie le folosim pentru a analiza performanțele platformei de comerț electronic, de audit a sursei de trafic pentru îmbunătățirea serviciilor și a platformei online

Folosim analiza anonimizată a vizitelor pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor oferite
  • _ga
  • _gid
  • _gat

Refuz toate serviciile
Accept toate serviciile